Cum scăpăm de ridurile din zona gâtului?

Ştim cu toţii că pielea din zona gâtului este cu la fel de sensibilă ca şi tenul, nu degeaba aceea fiind zona în care apar pentru prima dată ridurile. Din păcate, când vine vorba despre tratamentul antirid, gâtul este una dintre cele mai neglijate zone.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, grăsimea din organism este redistribuită în tot corpul, gâtul, conturul ochilor şi pomeţii fiind zonele din care grăsimea se pierde prima dată. Ceea ce în mod normal ar fi un prilej de bucurie, de data asta chiar e un dezavantaj, deoarece lipsa grăsimii de dub piele înseamnă că există un suport redus pentru susţinerea conturului feţei.

Cauzele principale ale apariţiei ridurilor de pe gât pot fi: o dietă nesănătoasă, îngrijirea cosmetic neadecvată, expunerea îndelungată la soare sau o combinaţie între doi sau mai mulţi factori mai sus menţionaţi.

Cum reuşim să prevenim ridurile ?

Trebuie să acordăm aceeaşi atenţie zonei gâtului ca şi tenului în general – zilnic. Curăţaţi, tonifiaţi şi hidrataţi zilnic şi asiguraţi-vă că folosiţi o loţiune de protecţie solară atuncia când vă expuneţi la soare sau altor factori agresivi, precum vântul, ploaia şi frigul.

Puteţi folosi aceleaşi produse de îngrijire ca acelea pentru ten, însă, după curăţare, ar fi bine să aplicaţi o cremă regenerantă special creată pentru prevenirea şi tratarea ridurilor de la nivelul gâtului. O dată pe săptămână ar fi bine să folosiţi o mască hidratantă.

Sfaturi pentru prevenirea ridurilor la gât:

- faceţi-vă în fiecare dimineaţă un scurt masaj, folosind uleiul de măsline, folosind mişcări uşoare, de la bază înspre bărbie;

- încercaţi să dormiţi fără pernă sau cu pernă joasă pentru a evita cutarea pielii.

- când citiţi sau lucraţi la calculator, încercaţi să nu staţi cu capul aplecat prea mult timp;

Gimnastică zilnică pentru gât:

- atingeţi cu vârful limbii partea din spate a cerului gurii şi lăsaţi capul pe spate. Menţineţi această poziţie timp de 10 secunde, apoi repetaţi;

- menţineţi gâtul cât mai drept şi executaţi zilnic 4-5 mişcări de rotire completă a gâtului pentru a ajuta la menţinerea elasticităţii pielii;

- cu bărbia îndreptată în sus, ţineţi gura închisă şi lăsaţi colţurile acesteia în jos. Încordaţi muşchii gâtului şi menţineţi poziţia aceasta 10 secunde. Repetaţi de 5 ori.

Fumătoarele îmbătrânesc mai repede:

Dacă vă doriţi o piele fără riduri, adoptaţi un stil de viaţă echilibrat şi o alimentaţie sănătoasă. Expunerea excesivă la soare, poluarea atmosferică, alimentaţia nesănătoasă şi frigul sunt doar câţiva factori ce ne afectează calitatea pielii. Să nu mai vorbim despre lipsa de somn şi fumatul.

Oamenii de ştiinţă au demonstrat că acest viciu extrem de nociv pentru organism are efecte de lungă durată asupra tenului, îmbătrânindu-l de patru ori mai repede.

Dermatologii ne sfătuiesc să folosim creme antirid pentru gât şi decolteu după ce am trecut de vârsta de 25 de ani. Alegeţi-le pe cele ce conţin vitamina A, C, E, acestea protejându-ne cel mai vine de factorii de mediu.

Ferestrele din lemn - trecut sau viitor ?

Tâmplăria exterioară din lemn câştigă tot mai mult teren în detrimentul celor din PVC şi aluminiu. Lemnul fără defecte (noduri) e un element stabil, iar tratarea tâmplăriei exterioare cu lacuri hidrorezistente îi conferă rezistenţă şi estetică.

Rezistenţa ferestrelor din lemn

Cât sunt însă de rezistente ferestrele din lemn ? Fiabilitatea lemnului , precum şi eleganţa, nobleţea şi stilul pe care le conferă încăperilor din casele noastre sunt principalele motive pentru care merită să vă îndreptaţi atenţia asupra acestei opţiuni.

În ceea ce priveşte rezistenţa acestora, un studiu britanic a dovedit că durata de viaţă este cu mult mai mare decât se presupune. Ferestrele bine tratate şi bine montate ar trebui schimbate după aproximativ 60 de ani, cele din PVC sau alte materiale neavând o viaţă mai lungă de 20 de ani, conform aceluiaşi studiu britanic.

Îngrijirea ferestrelor din lemn

O fi acesta cel mai vechi tip de tâmplărie existent pe piaţă, însă dacă e îngrijit cum se cuvine, se va păstra excelent în timp, iar contrar tâmplăriilor din alte materiale, nu e nevoie de profesionişti sau de instrumente sofisticate pentru a le curăţa:

- praful poate fi înlăturat cu o cârpă înmuiată în apă şi săpun, sau spray special;

- urmele de degete de pe suprafaţa tâmplăriei se curăţă cu bucăţi de cartof crud;

- suprafaţa din lemn de lustruieşte folosind bumbac uscat;

- pentru ca geamul să se deschidă fără probleme, în timp puteţi folosi vaselină la ungerea balamalelor;

Decolorarea cauzată de intemperii nu sunt ireversibile, pentru ferestrele mai vechi găsindu-se în zilele noastre vopsele pe bază de apă. Acestea nu poluează mediul şi vă ajută să transformaţi ramele vechi, inestetice în rame noi şi frumoase pentru o perioadă lungă de timp.

Sursa de căldură

Tâmplăria din lemn e cea mai sigură sursă de căldură. Aceasta economiseşte până la 60%, reuşind să împiedice risipirea căldurii. Un aspect deosebit de important este calitatea ramelor, a sticlei şi montarea lor, deoarece joacă un rol foarte însemnat în împiedicarea pierderii de energie.

Uleiul de măsline... Tratament sau aliment ?

Uleiul de măsline a fost şi este folosit atât intern, cât şi extern pentru menţinerea sănătăţii şi elasticităţii pielii. E folosit pentru menţinerea supleţii tenului şi musculaturii şi pentru alinarea arsurilor solare.

Studiile au demonstrat că în urma consumului intern de ulei de măsline scade nivelul colesterolului rău, acesta conţinând şi antioxidanţi ce descurajează bolile cronice. Băut înainte masă, uleiul de măsline protejează stomacul înainte ulcerului. Dacă ingerăm o lingură de ulei combinat cu zeamă de lămâie, putem preveni constiparea fără a irita tractul intestinal.

Uleiul de măsline e bogat în vitamine: A, B1, B2, C, D, E, K şi în fier. Acesta ajută la sistemul digestiv, dar nu te menţine neapărat slab, deoarece conţine aproape la fel de multe calorii ca oricare alt ulei, diferenţa fiind că acesta acţionează ca un laxativ mai blând, fiind benefic în lupta împotriva gastritei şi ulcerului. E şi un bun tonic şi e recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiace.

Cum alegem uleiul de măsline ?

- Uleiul de măsline extravirgin e cel ce păstrează calităţile nutriţionale, el fiind obţinut prin presarea la rece a măslinelor culese.

- Culoarea diferă în funcţie de tipul măslinelor presate. Cel mai bun ulei de măsline poate varia de la verde - dacă are clorofila ca element principal –, până la galben auriu - dacă are caroten;

- Aciditatea uleiului de măsline trebuie sa fie sub 0,8%.

Afecţiuni interne

Arsuri – Pielea afectată se regenerează mult mai repede dacă aplicăm ulei de măsline, iar asta datorită conţinutului crescut de vitamina E.

Artroza – uleiul de măsline călduţ se amestecă cu zeamă de lămâie, iar cu acest amestec se masează articulaţiile. Se mai poate face un amestec de ulei de măsline cu frunze (de preferat tinere) de nuc şi se aplică pe zonele cu probleme.

Coloana vertebrală – zonele cu probleme se masează cu un amestec din ulei de măsline cu pulbere de ardei iute.

Eczeme – Amestecăm frunze proaspete de busuioc cu ulei de măsline extravirgin şi o aplicăm pe zona cu probleme;

Gastrită, ulcer – Ingerăm o linguriţă de ulei de măsline înainte de fiecare masă. După înghiţirea uleiului de măsline e bine să stai culcat pe partea dreaptă o jumătate de oră.

Balonări şi arsuri la stomac – amestec de 250 ml ulei de măsline presat la rece cu 1 kilogram de miere de albine şi 4 lămâi tocate. Compoziţia se ţine la frigider şi se iau trei linguri pe zi cu 30 minute înaintea meselor.

Pietre la fiere – se ia în fiecare dimineaţă, timp de zece zile, o linguriţă de seminţe uscate de pepene roşu pisat şi amestecat cu o lingură de ulei de măsline extravirgin, apoi se stă pe partea dreaptă 20 de minute. Tratament: zece zile pe lună timp de 3 luni.

Reumatism – 8 linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare - se lasă la macerat timp de 5-7 zile. Se filtrează şi se masează zonele dureroase timp de 2-3 ori pe zi.

Minunăţia grădinilor Chinei şi Japoniei antice

Dinastia Shang e cunoscută pentru îngrădirea parcurilor de vânătoare ce includeau o platformă cu scopuri ritualice. Împăraţii dinastiei Zhou (1100-221 î.Hr.) au dotat aceste grădini cu plante şi animale rare. Sub dinastia Qin (221-207 î.Hr.), aceste parcuri de vânătoare au fost transformate în parcuri cu iazuri artificiale şi plante ornamentale, devenind în timp simboluri ale puterii imperiale.

Împăraţii dinastiei Han (206 î. H. – 220) au înfrumuseţat parcurile cu plante şi păsări de pe toată întinderea imperiului lor. Au căutat, de asemenea, să recreeze un peisaj asociat cu nemurirea: de unde şi conceptul de „Trei Munţi ai Nemuritorilor” într-un decor cu lac. Ideea grădinii mitice cu roci a fost reprodusă de-a lungul imperiului în grădini private, folosindu-se versiuni reduse la scară a unor munţi faimoşi.În secolul III d. H., grădinile private au devenit un refugiu de pace într-un timp zbuciumat. Grădinile japoneze au fost influenţate de exemplul chinezesc, însă, având în vedere că Japonia e o ţară predominant muntoasă, grădinile erau la o scară mai mică.

Cronicile secolului V d. H. menţionează existenţa iazurilor cu peşti şi a pâraielor şerpuitoare şi, spre 612 d. H., auzim că la curtea împărătesei Suiko a fost angajat un grădinar. Grădina ei din sudul ţării avea un pod în stil chinezesc, un lac şi sculpturi în piatră care alcătuiau un peisaj în miniatură.

Vom avea mereu senzaţia de linişte, un loc de meditaţie. Predominantă într-o grădină japoneză este culoarea verde, având în vedere că sunt sădite cu preponderenţă plantele perene. Copacii sunt în mare parte pini şi sălcii, cu toate că în secolele X-XII se plantau cireşi şi pruni. În Evul Mediu, sub influenţa budistă, aceştia cultivau flori multicolore, însă odată cu trecerea timpului acestea au început să fie văzute ca semn al frivolităţii, motiv pentru care s-au limitat şi se limitează la plante veşnic verzi pentru a simboliza eternitatea.

Toamna, copacii şi arbuştii din grădinile de dimensiuni mai mari oferă un adevărat spectacol. Aceasta e şi perioada în care grădinile devin ţinte turistice.

Pregătirea grădinii pentru iarnă

Pentru a avea o grădină pe placul nostru primăvara, trebuie să avem în vedere că toamna florile trebuie pregătite şi pentru iarnă.

Iată câteva ide de pregătire a grădinii voastre pentru primăvara ce va urma:

1. Pentru a avea o grădină frumoasă trebuie să dispuneţi de un sol sănătos şi plin de elemente nutritive. E recomandat să folosim îngrăşământ special, pe care să-l împrăştiem pe toată suprafaţa. Îngrăşămintele organice sunt cele mai puţin poluante şi cele ce dau cele mai bune rezultate. Însă nu uitaţi, înainte de a împrăştia îngrăşământul, grădina trebuie săpată şi greblată.

2. Tot în această perioadă vom alege bulbii pentru florile ce vă veţi dori să răsară la primăvară: lalele, zambile, narcise, crini imperiali, irişi şi narcise. Bulbii se replantează la adâncimea înscrisă pe etichetă, într-un pământ nisipos, ce să nu permită băltirea apei de ploaie. În felul acesta, rădăcinile nu vor putrezi. În cazul unei toamne secetoase, aceştia trebuie udaţi. Plantele şi copacii trebuie curăţaţi de frunzele şi de crengile uscate, ei putând fi purtători de boli.

3. Gazonul trebuie tuns cât mai scurt. În porţiunile în care este rărit sau a dispărut e momentul să sădiţi alte seminţe. Tot în această perioadă puteţi aplica tratamente de întărire pentru gazon.

4. Nu uitaţi de pomii fructiferi. Anotimpul cel mai bun pentru plantarea pomilor fructiferi este toamna. Se pregăteşte un amestec de îngrăşământ cu turbă şi apă, care se toarnă în groapă înainte de a introduce rădăcina pomului. Rădăcina se acoperă cu pământ, se tasează puţin cu piciorul, iar la final se udă fără a exagera.

Uneltele necesare: cazma, cizme de cauciuc, găleată şi foarfecă de grădină.

5. Trebuie să urmaţi nişte reguli de aur pentru plantele

din ghivece pe care le ţinem afară pe perioada anotimpului cald. Înainte de a fi duse în casă, florile trebuie curăţate, iar dacă au crescut, trebuie mutate în ghivece mai mari. Nu uitaţi că trebuie să uitaţi să completaţi ghivecele cu pământ special. Trecerea din mediul natural în cel mai puţin natural din casă le poate afecta, acestea necesitând atenţie special. Pe perioada toamnă-iarnă e necesar să aplicaţi o dată pe săptămână îngrăşământ lichidul în apa cu care le udaţi. Florile trebuie poziţionate în funcţie de tipul şi necesităţile lor, în lumină directă sau în penumbră. Va trebui să le trataţi de câte ori va fi necesar împotriva purecilor, păduchilor şi a păianjenului galben.

Ghivece şi jardiniere din lut

Ghivecele din lut sunt preferate de mulţi pasionaţi ai grădinăritului, lutul poros, chiar şi după ardere, permiţându-i rădăcinii să respire.

Iubitorii de plante sensibile şi exotice apreciază foarte mult mobilitatea oalelor din lut. Să nu mai vorbim despre partea estetică, aceste recipiente fiind accesoriile perfecte pentru o grădină sau o curte mai puţin prezentabilă, efectul fiind cu atât mai intens cu cât sunt oalele mai mari. Să nu mai vorbim despre faptul că pictarea acestor ghivece este un deliciu vizual.

Origini

Apariţia olăritului a fost multă vreme privită ca unul dintre momentele cheie în evoluţia culturii umane. V. Gordon Childe, în 1936, a considerat tehnica de prelucrare a lutului, alăuri de cultivarea plantelor şi de domesticirea animalelor, ca o componentă de baza a "Revoluţiei neolitice".

Tehnica prelucrării lutului

Această tehnică îmbină cele patru elemente de bază identificate de greci (pământul, apa, focul şi aerul), folosind materiale brute. În speculaţiile în legătură cu momentul şi locul unde s-au produs primele ghivece din lut, s-au adus argumente că femeia a fost cea care a unit tehnicile necesare de săpare, măcinare şi amestecare a pastei de lut, precum şi modelarea, decorarea şi arderea primelor vase din lut.

Utilizări

Vasul de pământ, ca obiect folosit pentru plantarea şi expunerea florilor, are un trecut îndelung şi frumos, devenind în timp un obiect indispensabil pentru cei ce se ocupă de grădinărit.

Regina Maat ka ra Hatshepsut 1.500 î. Hr, cea mai vestită regină a Egiptului , a reuşit să-şi construiască o grădină pe o stâncă pustie, umplând vase din lut cu bogatul sol din Nil şi plantând flori în ele. A reuşit astfel să creeze un mic paradis într-un colţ stâncos al Egiptului. Un alt personaj celebru al istoriei, Arhimede, i-a proiectat regelui Hiero o navă ale cărei punţi erau căptuşite cu rânduri întregi de oale somptuoase din lut pline cu flori. Regele Siracuzei naviga astfel pe mările Mediteranei în mijlocul unui paradis de plante şi flori.

Rolul tablourilor în casele noastre

Nimic nu poate anima, adăuga mai multă culoare sau aduce un plus de bună dispoziţie ca o pictură frumoasă sau o fotografie înrămată. Pentru a ieşi însă în evidenţă, acestea au nevoie de o poziţionare corectă.

Nu e nevoie de rame scumpe, de picturi celebre sau de un număr impresionant de lucrări, e de ajuns să alegeţi locul şi modul potrivit de a le pune în valoare şi de a transforma un perete gol într-un punct de atracţie.

Întotdeauna să plasaţi tablourile la nivelul ochilor, acest lucru ajutându-le şi pe persoanele de înălţime medie şi mică să se bucure şi să le savureze frumuseţea. Pe lângă asta, numai bine se vor încadra în tot ce ţine de amenajări interioare: sofa, mobilier, masă şi scaune.

Alegeţi câte o temă pentru fiecare încăpere. Nu combinaţi stilurile, încercaţi să realizaţi un echilibru între ele.

Tablourile mari şi grele, cu rame impunătoare se potrivesc perfect interioarelor clasice, decorate cu mobilier din lemn masiv, însă dacă alegeţi mai mult de trei tablouri, riscaţi ca atmosfera să devină apăsătoare.

Lumina are un rol decisiv asupra felului în care va fi perceput tabloul. Încercaţi să evitaţi să plasaţi tablourile în faţa unei surse de lumină.

Înainte să decoraţi un perete cu tablouri, trebuie să vă asiguraţi că este drept şi că nu are denivelări.

Orice încăpere lipsită tablouri este doar spaţiu anost, lipsit de strălucire şi de personalitate. Nu trebuie să vă transformaţi casa într-o galerie de artă, dar nici nu neglijaţi modul în care un tablou vă poate înfrumuseţa viaţa.

Amenajarea băii

Ceea ce înainte era considerat doar un spaţiu de îmbăiere este astăzi un spaţiu de recreere, de relaxare, de binefacere -- nu doar pentru trup, ci şi pentru suflet.

Alegerile pe care le veţi face în amenajarea băii voastre vor transforma acest spaţiu într-unul calm şi liniştit. Se spune că baia este cea care îţi dă dispoziţia pentru întreaga zi, fiind locul în care poţi petrece timp singur, eliberat de grijile de zi cu zi. Unora le place să facă duşuri lungi sau să se înmoaie în vană şi să se relaxeze cu lumânări parfumate şi muzică relaxantă, simţindu-se astfel ca la un spa.

Băile principale sau băile de lux includ cel puţin un vas de toaletă, un bideu, două chiuvete, o cabină de duş sau o vană, jacuzzi şi saună. Acestea pot include obiecte de granit sau marmură naturală. Dacă acestea nu vă sunt pe plac, puteţi opta pentru combinaţii de gresie, faianţă şi sticlă, marmură sau metal.

Când vine vorba despre amenajarea băii se pune o serie de probleme ce ţin de dimensiunile spaţiului şi de preferinţele proprietarului în ceea ce priveşte cromatica şi stilul.

În cazul băilor de dimensiuni mai reduse, se recomandă evitarea culorilor vii, deoarece pot avea efecte copleşitoare. E de preferat să alegem o iluminare puternică şi oglinzi mai mari în cazul băilor mai mici, acestea creând o imagine mult mai aerisită. În cazul în care baia voastră este una de dimensiuni mici, e indicat să renunţaţi la accesorii inutile. Totuşi, pentru a evita monotonia, puteţi alege accesoriile indispensabile cu modele de un design neconvenţional: suport pentru hârtia igienică şi cel pentru prosoape.

Se ştie că o baie spaţioasă este echivalentul unei băi luminoase. Puteţi opta pentru un lavoar sprijinit pe un dulăpior de baie în care să păstraţi diferite obiecte utile pentru o baie: rezerve de şampon, săpun, creme de faţă sau de corp. Un lucru extreme de important ce nu trebuie trecut cu vederea este faptul că faianţa şi gresia deschise la culoare pierd la capitolul curăţenie, murdăria fiind mult mai vizibilă, însă ajută în ceea ce priveşte luminozitatea.

Dormitorul, un sanctuar

Dormitorul este un sanctuar, un refugiu unde vă puteţi exprima sentimentele şi emoţiile prin decoraţiunile preferate, fie că ele ţin de culori, fie că ţin de mobilier. Este singurul loc unde redevenim noi înşine, e paradisul şi refugiul nostru privat, motiv pentru care merită să-l transformaţi într-un loc menit să vă ajute să scăpaţi de problemele de zi cu zi şi să vă adunaţi forţele pentru o nouă zi de muncă.

Spre deosebire de living-room sau de bucătărie, decorarea unui dormitor poate fi făcută cu resurse materiale mult mai scăzute. Pe lângă faptul că un pat şi o saltea confortabile pot fi o binecuvântare pentru psihicul vostru sau pentru anumite probleme medicale, cum sunt durerile de spate sau de gât, mai sunt câteva aspecte decorative ce necesită puţină atenţie. Unde vă doriţi să poziţionaţi televizorul, ori consideraţi că nu va face decât să vă deranjeze stilul liniştit de viaţă?

Vă place să citiţi sau să munciţi în pat? Sunt întrebări simple pe care trebuie să vi le adresaţi înainte de a începe decorarea dormitorului, o bibliotecă din lemn sau pal închis la culoare reprezentând un fundal uimitor, dramatic şi inedit pentru pat, oferind în acelaşi timp şi o impresie de masculinitate decorului.

Dincolo de culoarea pe care o veţi da pereţilor, trebuie să vă gândiţi la obiectele decorative, de genul perniţelor decorative, mobilierului, scaunelor din piele sau velur, vazelor cu flori, lumânărilor parfumate, tablourilor ş.a.m.d.

Un alt aspect extrem de important, însă pe care mulţi dintre noi îl trec cu vederea, este aerul curat. Nu uitaţi că aerul proaspăt poate face minuni, îmbunătăţind calitatea somnului şi atmosfera căminului vostru.

Întreţinerea casei şi grădinii

Amenajările exterioare sunt adesea neglijate, în ciuda faptului că sunt primul lucru pe care-l observă cei ce ne calcă pragul. Exteriorul casei noastre este la fel de important precum interiorul, motiv pentru care oaspeţii îşi vor face o impresie despre ce ar putea găsi în interior.

Decoraţiunile exterioare sunt cele supuse tuturor intemperiilor mediului înconjurător, singura soluţie fiind aceea de a lucra cu materiale de cea mai bună calitate.

Exterioarele verzi şi proaspete sunt, desigur, şi cele mai frumoase. Tunderea gazonului, eliminarea buruienilor şi adunarea frunzelor moarte, renovarea gardului vor face din curtea voastră un loc minunat şi extrem de relaxant.

Vopselele exterioare pălesc mult mai repede, ele fiind supuse unor condiţii meteorologice dure şi luminii soarelui, renovarea exterioară a casei fiind cea mai bună idee în astel de cazuri.

Curăţarea obloanelor, ferestrelor şi uşilor, eventual repararea acestora, poate fi o idee excelentă pentru amenajarea exteriorului casei voastre. Ca să nu mai vorbim despre copertinele solare, care sunt o binecuvântare pe timp de vară, ele protejându-ne de soare şi de ploi. Copertina solară este şi cel mai uşor de întreţinut, fiind nevoie doar de o perie sau un pămătuf electrostatic.

Puteţi alege obloane din aluminiu, care sunt mai uşor de curăţat. Le puteţi da strălucire cu minimum de efort, acestea oferind un plus de securitate casei voastre.

După ce aţi terminat partea mai greoaie a renovării, adică faţada casei, puteţi trece liniştiţi la garaj şi la trotuare, care au un rol major în ceea ce priveşte amenajările exterioare.

Lăsaţi un spaţiu între trotuar şi perete fundaţiei. Puteţi alege dintr-o varietate de suprafeţe pentru trotuar vostru cum ar fi betonul amprentat, betonul simplu, dalele, bordurile, pavelele, pavajele, chiar şi rigolele, toate acestea conferind casei voastre o imagine minunată.

Îndată ce aţi rezolvat toate aceste lucruri, pentru a vă crea o oază de linişte mai trebuie doar să acordaţi câteva zile curţii voastre: o piscină suspendată sau nu, nişte flori, alei frumoase, poate o căsuţă pentru uneltele de bricolaj.

Urmând aceşti paşi, veţi fi extrem de mândri de ce aţi realizat, iar oaspeţii vor fi foarte încântaţi nu doar de interiorul casei, ci şi de exterior.

Spor la muncă !

Amenajări interioare

Amenajările casei implică o varietate de abilităţi, ca să nu mai vorbim de bani, timp şi bun gust.

Amenajările casei voastre implică diferite aspecte, cum ar fi amenajările interioare, amenajările pereţilor, amenajarea bucătăriei, amenajarea băii, amenajarea camerei de zi.

Amenajările interioare implică proiectarea unui mobilier modern şi a diferite accesorii întru decorarea unei camere.

În amenajarea casei voastre puteţi opta pentru diferite stiluri: stilul indian, cel japonez, chinez, etnic şi vestic.

Cu toate că puteţi alege cea mai scumpă şi mai nouă culoare, ar fi de preferat să alegeţi culori ce se potrivesc personalităţii, gusturilor şi atmosferei din casa voastră. Puteţi la fel de bine să puneţi postere, portrete sau carpete pe pereţi.

Un alt aspect ce necesită o atenţie deosebită în amenajarea casei este camera de zi. Setul de canapele, perdele, jaluzele, covoare, culoarea pereţilor, măsuţa de cafea, iluminatul şi alte obiecte de decor sunt extrem de importante în ceea ce priveşte confortul casei voastre.

Amenajarea camerei de zi poate fi aleasă în funcţie de stilul şi personalitatea voastră unică, iar nu în funcţie de ultima modă.

Salvia

“Cine are salvie în grădină nu lasă bătrâneţea sa se apropie” – spune un vechi proverb chinezesc. Denumirea in latină înseamnă „a salva” descrie perfect această plantă ce poate trata nenumărate afecţiuni. Ceaiul de salvie băut des fortifică întregul organism, îl fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect favorabil împotriva paraliziilor.

Afecţiuni: Fiind utilizată atât la gătit, cât şi în medicina naturistă, salvia e foarte bună în muşcături de insecte, infecţii ale pielii, infecţii bucale. Ajută şi la indigestii, flatulenţă, depresii şi problemele apărute la menopauză.

Ginsengul

Ginsengul e unul dintre cele mai iubite şi populare remedii naturiste din ţările estice, fiind denumită şi minunea lumii. De ce merită cultivată în farmacia dv. verde ?

Este recomandată în timpul examenelor, când se depun eforturi psihice, dar şi când se depun eforturi fizice, precum şi în curele de slăbire, ca pilule sau ceaiuri.

Afecţiuni: Rădăcina ginsengului este utilizată în relaxarea sistemului nervos. Ajută şi la reducerea nivelului de colesterol, îmbunătăţirea sistemului imunitar şi tratarea lipsei poftei de mâncare şi a tulburărilor de somn. În cazul tratării celulitei, doctorii susţin că aceasta plantă miraculoasă eliberează phytohormoni, ce sunt foarte asemănători cu cei masculini, primele rezultate fiind vizibile după câteva săptămani.

Menta

Cu siguranţă nu există plantă mai frumos mirositoare ca menta. E considerată ca fiind una dintre cele mai vechi remedii naturiste.

Afecţiuni: balonări, dureri abdominale, astenie fizică şi nervoasă, boli de ficat, afecţiuni renale, acnee, enterocolite, dureri reumatice, migrene, diaree, crampe, răguşeală, scabie,toxiinfecţii alimentare, sâni dureroşi, nervozitate, indigestie, spasme abdominale, vărsături. Menta ajută organismul să transpire, facilitând astfel dezintoxicarea. Menta e de neînlocuit în caz de aciditate gastrică.

Arborele de ceai

Dacă veţi citi ingredientele tuturor produselor medicinale sau de înfrumuseţare, veţi descoperi că cele mai multe dintre acestea au ca ingredient principal arborele de ceai. Asta doar pentru a vă demonstra cât e de important arborele de ceai ca plantă medicinală.

Afecţiuni: Uleiul arborelui de ceai este extras din frunzelor de Melaleuca alternifolia. Uleiul de arbore de ceai are proprietăţi antiseptice şi este folosit ca tratament adjuvant în tratarea rănilor şi prevenirea infectării lor. S-a dovedit că are acţiune antiseptică, antimicrobiană, antifungică datorită compuşilor săi activi, mai ales în ceea ce priveşte combaterea infecţiilor fungice, acneei sau infecţiilor vaginale.

Ghintura galbena (gentiana lutea)

Este considerată planta monument al naturii în Munţii Bucegi. E o plantă amară folosită în medicina tradiţională, iar funcţiile sale principale includ şi tratarea problemelor digestive.

Afecţiuni: anemii, anorexie de origini diferite, boli hepatice, ciroza hepatica, convalescenţa, depresii, digestii lente sau dificile, dischinezii biliare, dispepsii, febra cronică, gripă, gută, incontinenţă urinară intoxicaţii, scade numărul globulelor albe, nevroze, oboseală cronică, reumatism, diaree – sub forma de infuzie, decoct, tinctura, macerat.

Echinacea

Această plantă medicinală frumos colorată e considerată una dintre cele mai importante ierburi naturale. Trei dintre speciile de Echinacea prezintă interes medical: Echinacea purpurea, Echinacea pallida, Echinacea angustiflia.



Afecţiuni: e un bun tratament pentru arsuri, răni, julituri, alergii, muşcături de insecte, înţepături şi muşcături de şerpi. Această plantă este şi un puternic stimulent al sistemului imunitar.

Atenţie !

Foarte puţine informaţii sunt disponibile despre cum ar putea afecta consumul de Echinacea fetusul, bebeluşul sau copilul mic. De aceea, nu este recomandata in timpul sarcinii, in timpul alăptării sau in copilărie.

Muşeţelul

Creşte pe ogoare, soluri argiloase, câmpii, luminişuri, pe lanuri de cereale, câmpuri de porumb, trifoi, cartofi şi sfeclă. Creşte cel mai frecvent după ierni bogate în zăpadă şi primăveri cu multă umezeală. Este o plantă originară din sudul şi sud-estul Europei, răspândită astăzi pe toate continentele.

Florile se colectează din mai până-n august, de preferat în orele amiezii. Muşeţelul este considerat „leac universal”, mai ales pentru copiii mici cărora li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici).

Afecţiuni: balonări, diaree, erupţii, dureri stomacale şi secreţii stomacale abundente, tulburări menstruale (cum ar fi amenoreea) şi alte afecţiuni ale organelor pelviene, în insomnii, epididimită, febră, dureri de pe urma rănilor şi dureri de dinţi.

Gălbenele

Această plantă medicinală poate fi cultivată cu succes în orice fel de condiţii.

Însă dacă îi asiguraţi un sol în permanenţă umed, aceasta va înflori fără probleme. Culoarea galben aurie şi portocalie contribuie la frumuseţea grădinii dv. O putem întâlni în întreaga ţară pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate şi pe lângă garduri. Înfloreşte din mai până în septembrie iar florile se recoltează fără codiţe când sunt complet dezvoltate.

Afecţiuni: gastrite hiperacide, ulcer gastric, colecistita, icter infecţios, ulceraţii canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree, uz extern: leucoree, acnee, arsuri, degerături, răni purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sânilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

Brusturele

Brusturele (Arctium lappa) este o plantă bienală cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile. În medicina tradiţională, brusturele e folosit agent diuretic, diaforetic şi purificator al sângelui.

Pe lângă faptul că are valori medicinale, această plantă are şi o valoare estetică datorită florilor mov-violet ce dă minunat în orice grădină.

Dacă doriţi s-o adăugaţi în farmacia dv. verde, această plantă creşte foarte bine şi fără umbră; dacă menţineţi solul în permanenţă umed, planta va înflori cu siguranţă.

Afecţiuni: Alte utilizări pentru această plantă medicinală: arsuri, erupţii, julituri, acnee, herpes şi muşcături.

Farmacia verde a familiei tale

Plante medicinale ce nu trebuie să lipsească din grădina familiei voastre.

După ce ani la rând s-a mers exclusiv pe tratamente drastice, pe medicamente elaborate pe sinteza de laborator, iată că în numeroase ţări dezvoltate s-a constatat o tendinţă de reconsiderare a bioterapiei, a utilizării-n scop terapeutic a produşilor sintetizaţi de celula vie.

Acest blog are ca scop redirecţionarea atenţiei noastre asupra medicinei naturiste, având în vedere că fiecare dintre noi poate avea acces la plantele medicinale, fie că le cultivă în grădina casei, fie că le cultivă în jardinierele de pe balconul apartamentului.

Vă voi prezenta doar câteva dintre cele mai bune plante medicinale ce ar trebui să se regăsească în grădina familiei vostre. Pe lângă faptul că estetica acestor planta vă va reda confortul şi relaxarea necesară, aceste plante medicinale au o varietate de întrebuinţări. Aşadar, veţi fi răsplătiţi cu sănătate pentru cultivarea şi creşterea lor în farmacia voastră verde.

Aloe Vera

Dacă există o plantă medicinală care are 101 utilizări, cu siguranţă aceasta e aloe vera. Dacă dv. sau copilul dv. a suferit o arsură minoră, o puteţi freca uşor folosind balsamul dintr-o codiţă de aloe vera.

Pe lângă tăieturi şi răni minore, aloe vera e foarte bună la arsuri, tratând eczema şi reducând inflamaţia.

Afecţiuni: Ştiaţi că plantele medicinale pot fi utilizate şi intern ? Sucul de aloe vera poate fi băut în scopul tratării problemelor digestive, constipaţiei cronice şi apetitului scăzut. Această plantă medicinală creşte foarte bine în locurile însorite, deci e indicat să fie plantată în grădinile exterioare.

Brusture

Brusturele (Arctium lappa) este o plantă bienală cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile. În medicina tradiţională, brusturele e folosit agent diuretic, diaforetic şi purificator al sângelui.

Pe lângă faptul că are valori medicinale, această plantă are şi o valoare estetică datorită florilor mov-violet ce dă minunat în orice grădină.

Dacă doriţi s-o adăugaţi în farmacia dv. verde, această plantă creşte foarte bine şi fără umbră; dacă menţineţi solul în permanenţă umed, planta va înflori cu siguranţă.



Afecţiuni: Alte utilizări pentru această plantă medicinală: arsuri, erupţii, julituri, acnee, herpes şi muşcături.

Calendula (Gălbenele)

Această plantă medicinală poate fi cultivată cu succes în orice fel de condiţii.

Însă dacă îi asiguraţi un sol în permanenţă umed, aceasta va înflori fără probleme. Culoarea galben aurie şi portocalie contribuie la frumuseţea grădinii dv. O putem întâlni în întreaga ţară pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate şi pe lângă garduri. Înfloreşte din mai până în septembrie iar florile se recoltează fără codiţe când sunt complet dezvoltate.



Afecţiuni: gastrite hiperacide, ulcer gastric, colecistita, icter infecţios, ulceraţii canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree, uz extern: leucoree, acnee, arsuri, degerături, răni purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sânilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

Muşeţelul

Creşte pe ogoare, soluri argiloase, câmpii, luminişuri, pe lanuri de cereale, câmpuri de porumb, trifoi, cartofi şi sfeclă. Creşte cel mai frecvent după ierni bogate în zăpadă şi primăveri cu multă umezeală. Este o plantă originară din sudul şi sud-estul Europei, răspândită astăzi pe toate continentele.

Florile se colectează din mai până-n august, de preferat în orele amiezii. Muşeţelul este considerat „leac universal”, mai ales pentru copiii mici cărora li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici).



Afecţiuni: balonări, diaree, erupţii, dureri stomacale şi secreţii stomacale abundente, tulburări menstruale (cum ar fi amenoreea) şi alte afecţiuni ale organelor pelviene, în insomnii, epididimită, febră, dureri de pe urma rănilor şi dureri de dinţi.

Echinacea

Această plantă medicinală frumos colorate e considerată una dintre cele mai importante ierburi naturiste. Trei dintre speciile de Echinacea prezintă interes medicinal: Echinacea purpurea, Echinacea pallida, Echinacea angustifolia.



Afecţiuni: e un bun tratament pentru arsuri, răni, julituri, alergii, muşcături de insecte, înţepături şi muşcături de şerpi. Această plantă este şi un puternic stimulent al sistemului imunitar.

Atenţie !

Foarte puţine informaţii sunt disponibile despre cum ar putea afecta consumul de Echinacea fetusul, bebeluşul sau copilul mic. De aceea, nu este recomandata in timpul sarcinii, in timpul alăptării sau in copilărie.